în Versuri

Maya

puteam să jur că mi-am legat-o de coapsă data trecută
aș fi purtat-o ca pe burka
e la modă să-ți acopere trupul o damnare
aș fi mers fără jumătatea mea de sus
bălmăjind desculță prin țărâna cu gândaci americani
femeia tălpi care-și blestemă mersul prin lume
femeia circ
femeia lor
a căzut și nu știu unde e
mi-a rămas doar pielea scămoșată pe interior
și cărbunii aprinși care cunosc trădarea, negarea și rușinea
triunghiul de fum și foc al devenirii
a ars
pesemne
săvârșitu-s-a

înaintăm, prietene
prin rafalele de huiduieli pe pereții spațiului
în sabatul meu întunecat
lasă-i, prietene
te rog
lasă-i să-și proclame profeții și să le facă statui
căci nimeni nu a profețit încremenit
lasă-i să-și aduleze proastele și târfele
nu au gustat din tine
noi ne ducem acolo
ne ducem acolo
ține-mă, prietene
când mă decojesc de nenăscut și mă răcesc
e doar sunet aici și mi se închid ochii
ne ducem acolo
ține-mă, prietene
nu mă lăsa să adorm
nu mă lăsa să adorm
nu mă lăsa să adorm

Pentru cufundarea în inspirație, am ales Tori Amos – Spark, de pe albumul From the Choirgirl Hotel (1998): https://www.youtube.com/watch?v=jVMwDd8V_kY