în Versuri

Vrăjitoarea

când eram mică adormeam în brațele bunicii
îmi desenam în ceața capului poveștile ei cu zâne până se făceau cer
dar în vis mă trezeam cu ea ca baba cloanța
nu știu de ce
fugeam înspăimântată de bunica
aceeași bunică
fugeam cât puteam eu de tare
până ajungeam într-o magazie rece și întunecată
cred că era magazia cu frică de bunica de noapte
era un vis repetitiv
și mă trezeam iar
plângând
refugiindu-mă în aceleași brațe
de care fugisem
trezire după trezire după trezire
bunica era baba cloanța
dar baba cloanța nu era bunica
trezire după trezire
eram mică
și înțelegeam
măi
paradoxul ăsta al trezirii
făceam bine diferența între planuri
iar ele stăteau cuminți în sufletul meu
nu mă păcălea nimeni când împrumuta fața bunicii

pe tine te adoarme ușor o șoaptă nevăzută și vicleană
orice îți spune despre mine
tu crezi
o limbă bifurcată
te fraudează
ce mai
să vezi în mine ziua un demon
de învins
și să vrei să stai noaptea în brațele îngerului cu același chip
cred că și tu ai un vis repetitiv
ceva
în magazia cu frică de dragoste de zi
că nebun nu ești
și oricum
nu s-a dovedit a fi prea important