în Versuri

Teatru

am un teatru mic de artă dramatică
plămădit pe mijlocul trupului
nu s-au priceput meșterii tăi
mi-au spart balconul pântecului și au făcut bucătărie
după moda mediocră a postcomunismului
mă hrănesc în ea cu scuzele tale
și nu mă pot uita pe stradă după bărbați
cum spuneam
e mic
și se aud toate neșoaptele din sală
nu rostesc niciodată fericire
pentru că fericirea nu are ecou fără orgasm
doar publicul needucat preferă pornografia
eu sunt adâncită
răsunată
infiltrată
îți voi detona pielea prin implozie
dacă vei stinge lumina
și îmi voi pudra nasul cu tine
la fiecare show
aici nu vii tu cu floricele