în Versuri

Palme

un regizor a pălmuit o actriță
în premieră
la un teatru din Cluj
e o știre pe bune
deși nu pălmuiești niciodată în premieră
mereu pălmuiești în continuarea
a ceea ce ești
eu am pălmuit pe cineva
când aveam cinci ani
nu se juca corect de-a alimentara
nu înțelegea bine
că există șefi peste resurse
peste stomacurile tuturor
peste foamea lumii
asta nu înțelegea el
noi ne jucam cu frunze
dar și frunzele pot aduce palme
și pietrele
și hârtiile
tot ce ai vândut
te-ai prefăcut că vinzi
sau n-ai știut să vinzi
e alchimia inversă a trădării
în fond, un act teatral
să transformi
pâinea în frunze
sau în pietre
sau în palme