în Transformare

Mulajul

Dan Piersinaru b-w (17)
Sculptez un model, un bărbat. Nu am mai sculptat bărbați până acum, ar fi beta 1. Nu m-am hotărât dacă îl păstrez sau îl fac cadou, deocamdată mă joc și eu. Sunt începătoare. Orice neînceput trebuie să înceapă de undeva, așa că m-am înarmat cu gânduri colorate și briceag mental ascuțit să sculptez un bărbat. Mi-e rușine de el deja și el nici nu e început, sărăcuțul. Oare cu ce ochi o să mă privească când o să aibă?
Bun, să începem. Stai, dar câți sunteți? Trei, firește. Eu, nevorbitul și martorul. Martorul? Martorul, pentru declarații. Lasă că îți explic mai târziu…
Eu: Ce trebuie să aibă întâi și întâi un bărbat?
Nevorbitul: Inimă.
Eu: Care va sta în primă fază pe… jos.
(Martorul scâncește)
Nevorbitul: Hai, măi, chiar nu e frumos să stea pe jos inima unui bărbat! Se poate murdări. Și apoi o să pui în piept o inimă murdară…
Eu: Știu, îi fac mai întâi picioare.
Nevorbitul: Nu-i bine, că fără inimă, pleacă, iar fără creier, pleacă separat.
Eu: Băi, știi ceva? Până la structura tripartită, hai să facem altfel. Însăilăm un mulaj oarecare pe care îl umplem cu conștiență, te-ai prins? Cam câtă conștiență trebuie să aibă un bărbat?
Mă uit stânga, dreapta, nu știe nimeni, așa că pun un mulajul plin de conștiență. Ia de aici: conștiență!
Eu: Stai, stai, stai! Nu-i bine. Un mulaj însăilat plin de conștiență are o problemă: e prea conștient! Înțelegi?
Nevorbitul: Așa, și?
Eu: Și dacă nu mai vrea să fie bărbat sau să stea la sculptat?
Nevorbitul: Nu-i nimic, sedăm, în pana mea, mulajul plin de conștiență.
Îi fac capul, inima, mâinile și picioarele. Îi dau câteva vise să aibă de lucru până se trezește.
Eu: Știi cumva dacă bărbații au sentimente?
Martorul tușește.
Nevorbitul, uitându-se urât la martor: Dă-i câteva, dar nu prea multe. Mai bine îi faci niște mușchi și niște vene, cum ar veni. Când se încordează, să se vadă verzi.
Eu: Dă-mi și mie găleata de gânduri verzi.
Nevorbitul, în șoaptă: Auzi, crezi că martorul e securist? Că tușește, scâncește… și poate…
Eu: Și poate vede și el pentru prima data un bărbat. Ei, asta-i acum!
(Liniște)
Eu: E aproape gata.
Nevorbitul: Are curaj?
Eu: Are.
Nevorbitul: Inimă?
Eu: Are.
Nevorbitul: Pasiune?
Eu: Are.
Nevorbitul: Personalitate?
Eu: Are de toate, lasă-mă. Trebuie să-i facem exteriorul. Preferințe? Blond, brunet?
Nevorbitul: Keanu Reeves?
Martorul zâmbește.
Eu: Keanu Reeves e masol.
Nevorbitul: Ce e? Nasol sau mason?
Eu: E Fecioară antisocială.
Nevorbitul: Mda… Colin Farrell?
Martorul tușește.
Eu: Gemeni, din ăia de nu-i prinzi pe acasă.
Nevorbitul, sec: Hmm… David Beckham?
Eu: Taur!
Martorul exclamă: Nuuu!
Nevorbitul, uitându-se plin de compasiune la martor: Taur? Ne dăm pe blonzi?
Eu: Știi ceva? Să arate cum vrea el.
Nevorbitul: Nu-l îmbraci? Adică, știi, operațiunea inversă de a dezbrăca?
Eu: Ai fi putut să observi în tot timpul ăsta că nu mă pricep nici la una, nici la alta.
Liniște, se trezește!
El: Mama?
Eu: Care erau șansele, care?!
Fotografie: (c) Dan Piersinaru